Istoria merii este destul de indelungata, fiind mult mai lunga decat cea a zaharului, pe care suntem obisnuiti sa-l consumam. Albinele existau pe Pamant cu mult timp inainte de aparitia omului si, probabil, vor exista si dupa disparitia lui. Omenirea nu a cunoscut alte dulciuri decat mierea de albini multe veacuri la rand.
Mierea este un aliment dulce realizat de albine din nectarul florilor. Mierea de albine este unul dintre cele mai sanatoase si complexe alimente. Mai bine zis este un super-aliment deoarece contine vitamine, aminoacizi, acizi organici, minerale, enzime provenite de la albine, bioflavonoizi si antioxidanti ce-i dau o valoare terapeutica uriasa.
Componentele principale ale mierii sunt substantele zaharoase, glucoza si fructoza. Pentru asimilarea lor nu este nevoie de insulina, deci nu exista nici riscul de suprasolicitare a pancreasului. Patrunzand in organismul uman, glucoza si fructoza nu necesita prelucrare suplimentara in tractul gastro intestinale, economisind astfel o anumita cantitate de energie. Ele se absorb rapid si se asimileaza aproape in intregime de catre organism. Interesant este faptul ca mierea este singurul produs cu astfel de proprietati fenomenale. Pentru comparatie: carne este asimilata 95%, painea alba - 96%, iar laptele - 91%.
Mierea face parte din categoria glucidelor "rapide". Aceasta inseamna ca ea suplineste aproape instantaneu pierderile de energie ale organismului. Prin urmare, mierea este recomandata in special persoanelor ce practica sportul.
Doctorul american D. Jarvis, efectuand cercetari asupra efectelor curative ale mierii de albini a constatat ca mierea este un produs mai usor in comparatie cu zaharul obisnuit. Dupa parerea sa, mierea este asimilata de organism mai repede si mai usor, nu irita mucoasa tubului digestiv, este eliberata mai repede de rinichi, in mod natural slabeste usor intestinul, are efect calmant asupra intregului organism, degaja repede energia necesara, restabilind astfel puterile. Cu toate acestea, continutul de calorii din miere nu difera mult de cel al zaharului: 100 de grame de miere contine 330 kcal, dar de zahar - 390 kcal. Printre avantajele mierii se numara si faptul ca ea nu a distruge stratul de email al dintilor. Este bine stiut ca apicultorii, si oamenii ce consuma miere pe parcursul vietii, se disting printr-o stare buna a sanatatii si o durata a vietii indelungata.
Dar toate astea nu inseamna ca putem consuma mierea cu kilogramele, totul este cu masura. Chiar si un produs atat de folositor precum este miere, trebuie sa fie consumata in cantitati moderate. Pentru asimilarea glucozei si fructozei, organismul nu consuma energie, ceea ce este destul de bine. Dar daca aceste simple zaharoase vor fi consumate in cantitati mari, atunci, va veti trezi intr-o buna zi ca suferiti de obezitate. In baza acestui fapt exista si o zicatoare populara: "Dulce-i mierea, dar nu se mananca cu pumnul".